Sunt mulți artiști care spun că au știut dintotdeauna că vor crea,fie că desenau de la 4 ani,fie ca pictau pereții camerei, își desenau jucăriile. Ei bine, eu nu sunt unul dintre acei artiști.
Pasiunea mea pentru pictură nu a apărut brusc și nici nu m-a urmărit din copilărie. A fost un drum mai lent, neașteptat, dar cu atât mai frumos.
Totul a început cu desenul
Timp de ani de zile, desenul a fost refugiul meu liniștit. Nu neapărat ca hobby „serios”, ci ca mod de relaxare. Câte un creion, o foaie albă, câteva linii. La început nu mă gândeam că din desenul meu ar putea ieși ceva „important”. Era doar o bucurie mică, personală,dar cumva, desenând din ce în ce mai des, am început să-mi pun întrebări:
Ce-ar fi dacă aș încerca altceva? Dacă aș adăuga culoare? Dacă aș picta? Mi-am luat un set simplu de pensule, câteva culori acrilice și am început sa experimentez.
Pictura părea grea si tocmai de aceea am vrut s-o încerc
La început aveam tot felul de îndoieli:
-
Nu am școală de arte.
-
Nu știu regulile.
-
Dacă nu-mi iese?
Dar am învățat ceva important: arta nu e doar pentru cei „născuți” cu talent. Arta este și pentru cei care o aleg ,care au curajul să încerce,care se lasă duși de emoție, de culoare, de gesturi imperfecte, dar sincere.
Poate și tu ai în tine un artist care așteaptă să fie descoperit.
Nu e niciodată prea târziu. Nu contează cine ai fost până acum. Contează doar să iei o pensulă, un creion, o idee… și să începi.
